22 noiembrie 2014

Ce se intampla cand iti uiti doua ore plasa cu cumparaturi in cafenea?


De ceva timp n-am mai scris postări şi mai personale decât clasicele Week in Photos aşa că astăzi vreau să vă povestesc o întâmplare care a avut un final fericit dar care m-a pus pe gânduri,


Eram cu prietena cea mai bună în mall şi după o tură de cumpărături am decis să
mergem să bem o cafea. Fiindcă vremea era nehotărâtă, ba soare, ba nori, ba vânt, oscilam între a sta afară, pe terasă, sau a intra în local şi a ne savura cafeaua într-o atmosferă ferită de încăpăţânările vremii.

În cele din urmă, am stabilit să stăm pe terasă. Ne lăsăm frumos plăsuţele pe scaunele din dreapta noastră şi ne luăm cu poveştile. Ca fetele! Între timp, se lăsase bine frigul şi mai mult obligate de raţionament, am abandonat terasa şi am ocupat două locuri în interiorul localului.



O nouă tură de poveşti. Şi încă două şi încă prea multe pentru a fi numărate. Aşa se întâmplă când ai în faţa ta o persoană care ţi-e prietenă de 13 ani.


week in photos_76_deeb'sblog_8


Şi cum că vrem, că nu vrem, cafeaua se mai şi termină, decidem că e timpul să părăsim localul şi să notăm în calendar încă o sâmbătă petrecută împreună. 
Dar ia plasele cu cumpărături de unde nu-s.


Schiţăm o uşoară stare de panică cu toate că ne treceau toate transpiraţiile! Ne uităm una la alta şi din priviri ne comunicăm acelaşi lucru: afară!


Ne grăbim spre ieşire şi ghiciţi
cine stăteam ţanţose afară lângă un tip? Da, plăsuţele.

Omul îşi savura cafeaua şi nici măcar nu s-a atins de plase!


Şi atunci m-am gândit: Dacă nu le mai găseam? Îmi puneam încrederea în  sistemul de supraveghere al mall-ului. Şi am mers mai departe cu gândirea. În alte timpuri, când îţi dispăreau lucruri şi erai lăsat cu mâna goală, şansele să găseşti obiectul pierdut erau minime.

Astăzi, datorită avansării tehnologice, putem spera să prindem făptaşul.


Şi cum zău că-s curioasă din fire, după experienţa asta care nu e singulară dar e cea mai recentă, am dat un search pe google pentru a mă documenta mai mult pe acest subiect.


Site-ul sdsmag.ro a fost pentru mine ca o
lecţie predată la şcoală. Cum merg pe ideea e bine să ştii cât mai multe din cât mai multe domenii, pot spune că am plecat cu lecţia învăţată şi că, pe viitor, am să ţin şi mai mult cont de siguranţa mea şi am să investesc într-un sistem de siguranţă pentru o viitoare locuinţă personală.


Şi închei aici
mica povestioară care s-a transformat într-o lecţie învăţată cu brio şi v-aş întreba dacă voi aţi avut experienţe cu obiecte dispărute şi dacă aveţi încredere în sistemele de siguranţă ale localurilor pe care le frecventaţi? Mai mult, dacă consideraţi că ar fi util să aveţi aşa ceva în propria locuinţă?




20 noiembrie 2014

Guilty Pleasure Thursday (6)


Dacă eşti din Cluj, cu siguranţă ai auzit de Toulouse Cafe Brasserie. Dacă plănuieşti o vizită la Cluj, să faci bine să auzi de Toulouse Cafe Brasserie.
Dincolo de amplasarea foarte bună, în Piaţa Unirii, localul atrage priviri încă de la intrare. Mi-a plăcut mult ambianţa, m-am simţit bine însă ar fi muncit la capitolul fum în local căci eu, personal, m-am cam sufocat.
Şi am stat foarte aproape de ieşire.

10814166_906642612686909_1601371840_n

De la Toulouse vroiam să încerci două deserturi: brownie-ul lăudat de multă lume şi prăjitura cu dovleac la care mi-a stat gândul de când o văzusem trecută-n meniu.
Dacă cu brownie-ul mi-am pus pofta-n cui pentru că nu îl mai au în meniu, mi-am făcut moftul cu plăjitura cu dovleac.
Aşa că, aceasta e mica mea plăcere de astăzi. 

Dacă nu vă place în mod deosebit dovleacul, aflaţi că nici eu nu sunt înnebunită după el deşi, acasă, părinţii mereu mă îmbie cu dovleac la cuptor. L-am gustat dar nu e pe gustul meu.

Şi totuşi, nici nu urăsc dovleacul. Cea mai bună combinaţie cu dovleac a fost plăcinta bunicii. Ea o numea simplu, ca o femeie de la ţară, "părăţi." Din păcate, ea nu mai e printre noi şi reţeta exactă nu o cunoaşte nimeni. E un aluat ca de clătite dar mai gros, făcut pe sobă, şi înuntru e o pastă de dovleac.
Din ce exact e făcută pasta aia, nu îmi mai amintesc. Aveam puţin peste 10 ani când am mâncat ultima dată plăcinta. Poate ştiţi voi despre ce gen de plăcintă-i vorba? Poate se face şi altundeva în Ardeal sau în ţară, de ce nu? Culmea, nici vecinii bunicii nu ştiu despre ce plăcintă-i vorba.

Dar mai bine vă las cu 3 poze cu prăjitura cu dovleac de la Toulouse şi vă spun câteva cuvinte: A fost bună, nu suficient de dulce pentru gustul meu dar bună, o cremă fină încânta papilele gustative.

Un mic minus pentru designul farfuriei. Am eu ce am cu frişca aia aruncată-n farfurie sub forma respectivă. Şi la Bistro Viena, aceiaşi modalitate de ornare a farfuriei.

10799449_906642452686925_459425059_n

10818604_906642222686948_1114225816_n

10799815_906642532686917_1806351971_n

La final de postare vreau să vă întreb: Vouă vă plac prăjiturile cu dovleac?
Şi dacă printre voi sunt persoane care au fost la Tolouse, ce alt desert îmi recomandaţi? 

S-aveţi o zi plină de zâmbete. 

Vine weekendul! :D

17 noiembrie 2014

Week in photos 83

A mai trecut o săptămână şi iată-ne şi-n postul Crăciunului. Uneori, când mă întreb -oare cum de a trecut aşa repede timpul?- îmi amintesc ce an solicitant am avut. Şi găsesc singură răspunsul.
În altă ordine de idei, lăsând timpul să aibă răbdare cu oamenii, vă spun că am avut o săptămână bună, solicitantă dar bună. Îmi amintesc acum cu zâmbetul de buze de momentele acelea când mă plângeam că nu am somn şi că adorm pe la 4-5 dimineaţa. Acum, cum pun capul pe pernă, cum lumea viselor e a mea.

Dar mai bine să vă arăt pozele de săptămâna asta. Nu sunt bogate cantitativ dar sunt, ca de fiecare dată, însoţite de mici povestioare.


week_in_photos_deeb's_blog_83


#1 În Auchan se găseşte din nou ceaiul Arizona şi cum nu apucasem să mi-l cumpăr şi să încerc să înţeleg de ce atât de multă lume îl laudă, cum l-am văzut pe raft, l-am şi luat. Ambalajul îmi place foarte mult însă conţinutul nu m-a impresionat. Are un gust ok însă nu deosebit.
#2 Văzând cartea asta-n Cărtureşti  m-am gândit, oare cum ar fi să se scrie o carte despre cele mai interesante reţete din perioada comunistă. Mâncăruri gustoase făcute din ingrediente puţine şi multă inventivitate.

Fotografie5347


#3 Mi-a plăcut mult cum mirosea ceaiul Baked Apple şi al meu a fost. La gust e aproape identic cu ceaiul meu preferat de la Starbucks. Yummy!


Fotografie5323


#4 O dimineaţă de vineri la locul de muncă. A fost un fel de breakfast party fără să fi avut ceva de sărbătorit în mod deosebit. Poate faptul că-i vineri? :)) 

Fotografie5340


#5 Îmi place roşule tare mult iar un pulover de-un roşu intens chiar îmi lipsea. Unde mai pui că e oversized deci pe placul meu şi, şi redus cu 30%. Al meu a fost!


Fotografie5338


#6 Cheat day! Pentru că merit şi pentru că îmi era tare, tare poftă de Bounty şi budincă.
week_in_photos_deeb's_blog_83_1


#7 În încercarea de a găsi băutura sezonului la Starbucks, mai aveam de încercat Honey and Almond Hot Chocolate. E bună, are un gust pregnant de migdale dar cred că iarna asta voi rămâne la ceai şi Toffee Nut Latte. 
#8 Noul parfum de la Oriflame îmi place nespus de mult şi persistă binişor, 4-5 ore. 

Fotografie5349


#9 Şi-am votat! Să fie într-un ceas bun! Voi aţi mers la vot?

N-au fost prea multe poze săptămâna asta aşa-i? Dar sper totuşi că v-a făcut plăcere să citiţi postarea şi aştept cu mult drag să-mi povestiţi despre săptămâna voastră!

Vă pup!




09 10